Viata de dupa bani sau criza civilizatiei

Sa presupunem ca-mi dai 1 milion de dolari cu instructiunea: “Investeste-i profitabil si o sa te rasplatesc din plin.” Am tot ce-mi trebuie, asa ca de ce nu? Asa ca ies cu banii in strada si dau banii la intamplare trecatorilor. Ficaruia 10 mii. In schimb, ficare semneaza o hartie pe care scrie “iti datorez 20 de mii de dolari platibili in 5 ani”. Revin la tine si-ti zic: “priveste angajamentele de plata! Ti-am generat un retur pe investitie de 20% pe an!” Tu esti foarte fericit si-mi platesti un comision urias.
Acum am un morman de angajamente de plata (AP) pe care le folosesc pentru a imprumuta si mai multi bani pe care-i imprumut la si mai multi oameni sau le vand altora ca si mine, care fac ca mine. Cumpar si asigurare pentru a contracara incapacitatea de plata a celor imprumutati platind cu aceleasi AP-uri! Asa merge treaba de jur imprejur, fiecare imprumut devenind capitalul cuiva pe baza caruia sa imprumute si mai multi bani. Suntem flamanzi dupa comisioane si bonusuri uriase pentru ca valoarea de fatada a tuturor asset-urilor pe care le-am creat pornind de la acel un milion de dolari a devenit de 50 de ori mai mult.
Si vine ziua in care prima transa de AP-uri intarzie. Dar ghici ce? Persoana care a semnat AP-ul nu poate sa plateasca rata chiar acum! De fapt, o mare parte din imprumutati nu pot. Incerc sa ascund aceasta situatie rusinoasa cat pot de mult dar in scurt timp devii suspicios. Vrei milionul de dolari plus castigul inapoi – cash. Incerc sa vand AP-urile si derivatele pe care le detin dar fiecare este suspicios si nimeni nu este interesat sa cumpere. Firma de asigurari incearca sa-mi acopere pierderile dar poate sa faca asta doar vanzand AP-urile pe care le-a primit de la mine!

Asa ca, intr-un final, Guvernul vine si cumpara AP-urile, face un plan de salvare a firmei de asigurari si a tuturor detinatorilor de AP-uri. Valoarea lor este mult peste un milion de dolari acum. Eu si cu amicul meu ne retragem cu banii castigati. Fiecare din cei multi platesc daunele. Acesta este primul nivel din jocul derulat de catre industria financiara in ultimul deceniu. Este un transfer masiv al bunastarii catre elita financiara alimentata de catre platitorii de taxe si impozite, corporatii multinationale si guverne si in ultima faza de catre munctorii din tari straine care au preluat datoriile USA indirect prin salarii mult mai mici. Oricum, sa vedem criza actuala ca rezultatul unei mari smecherii inseamna sa ratam adevarata stare de lucruri.

Cred ca toti simtim ca ne apropiem de sfarsitul unei ere. La un nivel superficial, este sfarsitul manipularii finantelor-cazino necontrolate. Dar efortul elitelor politice si economice de a repara criza la acest nivel doar dezvaluie adevaratele adancuri. De fapt, criza merge direct pana la fund. Criza a aparut direct din natura banilor si a proprietatii in ziua de azi si va persista si se va intensifica pana cand banii se vor fi transformat complet. Este un proces care tine de decenii si care se afla pe ultima suta de metri. Criza si colapsul sunt construite direct in fundatia ideii de bani asa cum il cunoastem in ziua de azi. Asta este pentru ca banii cauta dobanda, poarta dobanda si, intr-adevar, s-au nascut din dobanda. Ca sa vedem cum functioneaza aceste lucruri, sa se intoarcem la ca cateva concepte de baza in finante. Banii se creaza in momentul in care cineva solicita un imprumut de la o banca (sau mai recent, un imprumut deghizat de la alte feluri de institutii). O datorie este o promisiune ca se va plati in viitor ceva ce se cumpara azi; cu alte cuvinte, a imprumuta bani reprezinta o amanare a comertului. Primesc ceva acum (cumparat cu banii imprumutati) si ma angajez sa ofer ceva in viitor (un bun sau un serviciu ce-l voi vinde in schimbul banilor cu care voi achita imprumutul). O banca sau oricare alt creditor iti va acorda creditul doar daca exista o siguranta ca vei produce bunuri sau produse de valoarea banilor imprumutati. Aceasta “siguranta” este inclusa in contract sub forma de grantie si asta implica rating-ul creditului.

De fiecare data cand folosesti bani, tu, esential vorbind, zici: “am facut cutare lucru sau serviciu care are valoarea echivalenta a ceea ce vreau sa cumpar”. Daca acei bani sunt bani imprumutati, tu zici de fapt ca vei crea acel bun sau serviciu in viitor. Acum intra in scena dobanda. Ce motiveaza o banca sa imprumute bani cuiva de la bun inceput? Este dobanda. Dobanda alimenteaza mecanismul crearii banilor azi. De ficare data cand banii sunt creati din dobanda, necesitatea de a crea bani in viitor se intampla in mod automat. Cantitatea de bani trebuie sa creasca in timp, ceea ce inseamna ca volumul de bunuri si servicii trebuie sa creasc in timp in acelasi fel.

Daca volumul banilor creste mai repede decat volumul de produse si servicii avem inflatie. Daca cresterea este temperata, de exemplu din cauza incetinirii creditarii, avem falimente, recesiune si deflatie. Guvernele pot suplimenta sau reduce stocul de lichiditati in mai multe feluri. Prima, poate crea bani imprumutand de la Banca Centrala, sau in SUA de la Federal Reserve. Acesti bani se materializeaza in depozite bancare care confera bancilor o margine mai generoasa care le permit sa relanseze creditarea.

Vedeti, capacitatea unei banci de a crea bani este limitata de niste reguli. In mod normal, o banca trebuie sa detina lichiditati (sau depozite in banca centrala) egale cu aproximativ 10% din totalul depozitelor clientilor. Restul de 90% pot fi imprumutati, implicit pot crea bani noi. Acesti bani se intorc ca depozite in banci permitand o alta sarja de 81% din ei (90% din 90%) catre imprumuturi noi. In acest fel, ficare 1 dolar din depozitul initial sfarseste ca 9 dolari noi, creati din nimic. Guvernul cheltuind bani imprumutati de la banca centrala provoaca crearea banilor noi (bineinteles ca asta depinde de disponibilitatea bancilor de a oferi credit. In cazul inghetarii creditarii, bancile aduna rezervele in exces iar injectarea de bani de la guvern are putin efect). O alta cale de a mari cantitatea banilor este sa se reduca limita inferioara a lichiditatii necesare. In practica asta se intampla destul de rar, sau cel putin nu direct. Oricum, in ultimul deceniu tot felul de organizatii non-bancare care ofereau credite au taiat din aceasta limita cu ajutorul unui sistem de instrumente financiare greu de deslusit, le-am auzit tot timpul la stiri dar pe care nimeni nu le-a inteles. Rezultatul este ca 1 dolar nu a fost exploatat de 9 ori peste valoarea originala ci chiar de pana la 70 de ori sau chiar mai mult. Asta a permis un retur pe investitie mult peste 5% oferita de activitatea bancara traditionala, impreuna cu pachete de “compensatii” mult peste cele mai salbatice vise ale avarilor. Fiecare dolar creat vine din start cu 1 dolar datorie din cauza dobanzii. Datoria este achitata, daca se intampla, fie cu bunuri si servicii, fie cu alti bani imprumutati care la randul lor pot fi achitati cu si mai multi bani imprumutati... dar intr-un final acesti bani sunt folositi pentru a cumpara bunuri si servicii. Banii de dobanda trebuie sa vina de undeva. Imprumutand mai multi bani pentru a plati dobanzi pentru un imprumut existent doar amana ziua in care necesitatea de a crea bunuri sau servicii este singura solutie.

Tot sistemul alimentat cu bani-dobanda functioneaza bine cat timp volumul bunurilor si serviciilor transformate in bani continua sa creasca. Criza pe care o avem azi exista, pe de o parte din cauza banilor care au fost creati prea rapid fata de bunuri si servicii si mai ales, mult mai repede decat sustenabilitatea intregului sistem. Exista 2 cai de a iesi din aceasta situatie: inflatie si mai mare sau colaps. Fiecare din aceste 2 solutii preasupune distrugerea banilor. Convulsiile actuale ale elitelor politice si financiare incearca in mod pueril sa contracareze ambele posibilitati. Principala problema pe care o au este sa impiedice evaporarea banilor datorita falimentelor rasunatoare in sistemul bancar, pentru ca, nu-i asa, sunt banii lor la mijloc.

Dar avem o criza mult mai profunda care se petrece acum, o criza in crearea de bunuri si servicii care sunt fundatia banilor cu care putem incepe orice. Aceasta criza a dat nastere colapsului imobiliar din SUA care dupa multi, este principalul vinovat. Ca sa intelegem aceste lucruri, sa lamurim sensul termenilor “bun” sau “serviciu”. In termeni economici, aceste cuvinte se refera la ceva ce se schimba cu bani. Daca stau dadaca pentru cineva pe gratis, economistii nu considera asta un serviciu. Nu poate fi folosit pentru a plati o datorie financiara. Nu ma pot duce la supermarket zicand: “am avut grija de copii vecinului azi dimineata, asa ca va rog sa-mi dati hrana”. Dar daca deschid o gradinita particulara si taxez parintii, am creat un “serviciu”. Produsul intern brut (PIB) creste, si, conform economistilor, bunastarea tarii creste.

Acelasi lucru este valabil si in cazul in care tai o padure si vand cheresteaua. Cat timp padurea e acolo, inaccesibila, nu este un “bun” profitabil. Devine un “bun” cand construiesc un drum forestier, angajez muncitori, tai padurea si o transport la client. Practic convertesc padurea in cherestea si PIB-ul creste. In mod similar, daca creez o melodie pe care o distribui gratuit, PIB-ul nu creste iar societatea nu este considerata mai bogata, in schimb daca o ascund dupa copyright si o vand, devine un “bun”. Sau pot cauta si sa gasi o societate care foloseste plante medicinale si alte metode pentru a se vindeca, sa le distrug cultura si sa-i fac dependenti de medicina farmaceutica pe care trebuie sa o cumpere, sa-i expropriez sa nu poata practica agricultura, fiind nevoiti sa cumpere hrana, sa curat tinutul si sa-i angajez pe toti pe o plantatie de banane si bang, am facut lumea mai bogata! Am adus diverse functii, relatii si resurse naturale in imparatia Banului.

Esential vorbind, pentru a avea crestere economica si pentru a sustine banii (bazati pe datorie) trebuie sa capitalizam cat mai mult natura si relatiile unter-umane. De exemplu, acum 30 de ani marea parte din hrana era preparata in casa; azi aproximativ 2 treimi din hrana este preparata in afara caminului, in restaurante sau fabrici care alimenteaza supermarketuri. O functionalitate candva gratis, gatitul a devenit un “serviciu”. Si suntem mai bogati si datorita acestui lucru. Corect? Un alt mecanism care contribuie la cresterea economica de 30 de ani, cresterea si ingrijirea copiilor, nea facut mai bogati. Acum suntem eliberati de grija copiilor nostri. Platim experti care fac treaba mult mai eficient.

In vremuri apuse, entertainment-ul era de asemenea gratis, bazat pe participare. Ficare putea canta la un instrument, face vocal, juca intr-o piese de teatru. Acum 75 de ani in SUA, fiecare oras de provincie avea fanfara proprie si o echipa de baseball. Azi platim pentru aceste servicii. Economia a crescut. Hooray!

Criza cu care ne confruntam azi a iesit din faptul ca aproape nu mai exista capital social, cultural, natural sau spiritual care poate fi convertit in bani. Secole, milenii de creare de bani aproape in continuu ne-a adus la faza in care nu mai exista aproape nimic de vanzare. Padurile noastre sunt distruse dincolo de capacitatea de a le repara, solul este sleit si spalat de ape, s-a pescuit peste masura, capacitatea pamantului de a reintegra gunoaiele produse este saturata. Comoara umanitatii formata din cantece, povesti, imagini si simboluri au fost cumparate si puse sub semnul copyrightului. Orice fraza sau vorba desteapta a fost transformata in slogan protejat de trademark. Abilitatile si realtiile interumane ne-au fost luate si apoi re-vandute si am ajuns in faza in care depindem de straini, implicit de bani, pentru lucruri pe care omul nu a fost niciodata nevoit sa plateasca cu bani pana de curand: hrana, adapost, imbracaminte, ingrijirea copiilor, gatit. Viata in sine a devenit un bun de consum. Azi ne vindem si ultimele vestigii ale existentei noastre: sanatatea noastra, biosfera, chiar si creierele. Acesta este procesul care incheie aceasta perioada. Este aproape gata, mai ales in america si in civilizatia occidentala. In tarile in curs de dezvoltare inca mai exista oameni care traiesc in culturi bazate pe ideea de a darui, unde bunastarea naturala si sociala nu este inca subiect al ideei de proprietate. Globalizarea este procesul de a smulge aceste resurse pentru a alimenta masina de bani, flamanda de crestere economica. Si cu toate astea, decopertarea acestor resurse se apropie de limita deoarece nu mai este nimic de luat, odata, apoi pentru ca buzunarele ticsite incep sa nu mai suporte presiunea. Rezultatul este ca cantitatea de bani in circulatie, implicit cantiatea de datorii, de cateva decenii incoace a depasit de cateva ori capacitatea de a produce bunuri si servicii. Este in stransa legatura cu problema clasica de supra-oferta in economiile capitaliste. Criza Marxiana a capitalului se reflecta in viitor pe cat de adanc pe atat de constant, industriile cu profit foarte mare si piete pot fi create pentru a compensa cercul vicios al caderii preturilor, scaderii salariilor, consumerism deprimant si supra-productie in industriile mature. Continuitatea capitalismului, asa cum il cunoastem depinde de capacitati infinite de industrii pentru a transforma cantitati infinite de resurse sociale, naturale, culturale si spirituale in bani. Problema este ca aceste resurse sunt finite si cu cat se apropie mai mult de consumarea completa, cu atat exploatarea lor devine mai dureroasa. Asadar, concomitent cu criza financiara aven o criza ecologica si o criza a sanatatii. Fiecare dintre acestea este intr-o legatura intima una cu cealalta. Nu mai putem sa transformam mai mult sanatatea noastra in bani fara a ameninta baza vietii. Confruntata cu consumul limitat al resurselor naturale, capitalul financiar a incercat sa amane inveitabilul practic auto-devorandu-se. Lovitura dot-com din anii 90 a arata ca aceasta crestere a productiei nu a tinut pasul cu inmultirea banilor. Foarte multi bani in exces circulau liber in mod isteric cautand un loc de unde sa poata sa-si extraga bunurile sau serviciile. Deci, pentru a amana colapsul inevitabil, Federal Reserve a taiat dobanzile si a relaxat conditiile de politici monetare pentru a permite ca vechile datorii sa fie rascumparate cu credite noi (in loc de bunuri si servicii). Noile bunuri si servicii financiare erau niste idiotenii, artifacte ale contabilitatii eronate la scara mare care cuprindea intreg sistemul.

Tot felul de profitori au observat ca schema Bernard Madoff Ponzi nu era foarte diferita de sistemul piramidal bazat pe solutii de imprumuturi si alte intrumente, care in sinea lor au creat aceasta bula ca sitemul Madoff, care nu putea exista si functiona decat cu injectarea exponentiala a banilor noi. Asa a devenit un simbol a timpurilor moderne, chiar mai mult decat banuiesc oamenii. Nu este doar sistemul piramidal practicat de catre cazino-economistii de pe Wall Street. Sistemul economic la scara mare bazat pe transformarea continua a resurselor naturale in bani este cat se poate de ne-sustenabila. Este ca un foc de tabara care trebuie sa arda cat mai inalt in ciuda faptului ca conbustibilul este pe terminate. Exact cum focul desface legaturile atomice in materiale in timpul procesului de ardere eliberand lumina si caldura, la fel si economia consuma resursele naturale eliberand energie libera, numita bani. Numai un nebun poate crede ca un foc poate arde si mai sus, cand cantitatea de combustibil este limitata. Pentru a desfasura metafora mai mult, se practica dezindustrializarea si capitalizarea sa pentru a crea mai multa caldura pentru a crea mai mult combustibil. Conform celei de-a 2-a reguli a legii termodinamicii, cantitatea creata intotdeuna va fi mai mica decat cantitatea consumata pentru a crea acel lucru. In mod evident, imprumutarea de bani noi pentru a achita rata si dobanda nu poate dura prea mult, dar asta este ce a facut “economia” in ultimii 10 ani.

Si totusi, daca abandonam aceasta cale tot trebuie sa ne confruntam cu problema epuizarii resurselor. Majoritatea propunerilor pentru rezolvarea crizei actuale implica gasirea de si mai multe resurse naturale. Fie forarea de mai multe puturi petroliere, pavarea spatiilor verzi sau reglementarea puterii de cumparare, tinta este relansarea cresterii economice adica sa se mareasca baza de bunuri si servicii. Adica sa se gaseasca lucruri noi pe care noi sa le putem plati. Azi, de neconceput pentru inaintasii nostri, am ajuns sa platim apa si muzica. Ce a mai ramas de convertit in bani? Un colaps este pe drum, nu poate fi evitat; intr-adevar suntem in umbra sa. Raspunsul guvernelor, sustinerea temporara a industriilor, a fost o tentativa de a propti turnul de bani care este peste cantitatea de bunuri si servicii promise. Usor de anticipat, aceasta injectie de capital in aceste industrii este un esec mizerabil. Urmatorul demers, masivele pachete de stimulare recomandate de catre administratia Obama vor esua la fel de lamentabil dar la un nivel mult mai esential. Va esua pentru ca nu mai incape: natura este incapabila sa mai primeasca cantitatile de gunoi si reziduri fara a ameninta si chiar distruge baza ecologica a civilizatiei noastre, oamenii sunt incapabili sa suporte o dezbinare sociala si mai accentuata, organismele vor fi slabite si incapabile de a supravietui intr-un mediu toxic. Faptul ca am reusit sa suprasaturam piata de credit relfecta clar faptul nu mai avem mare lucru ce poate fi converit in bani. […] Acest suport guvernamental va reusi, in cel mai bun caz sa amane inveitabilul cativa ani timp in care masinaria economica va secatui complet si ultimele resurse ale naturii, spiritului, corpului si culturii. Cand aceste vestigii ale bunastarii comune vor fi disparut, nimic nu va sta in calea unei inflatii rapide iar valutele se vor prabusi la nivel mondial.

Criza actuala este de fapt ultima faza a procesului care a inceput in anii 1930. Solutiile succesive pentru problema fundamentala a cresterii volumului de bani cu valoarea dobanzilor a ajuns rapid la saturatie. Prima solutie efectiva a fost razboiul, solutie care a devenit permanenta incepand cu anul 1940 si pana azi. Din nefericire, sau mai bine din fericire, armele nucleare si o anume stare de constiinta publica au limitat escaladarea fara limita a masurilor militare. Alte solutii, cum ar fi globalizarea sau dezvoltarea bazata pe tehnologie au permis crearea de noi bunuri si servicii inexistente pana acum. Dar si acestea, odata epuizate vor readuce lumea la faza de exploatarea a resurselor care vor fi reusit sa se autorecupereze. In schimb daca nu gasim resurse ce pot fi exploatate repede riscam sa plonjam in nivele nebanuite de saracie, mizerie si alienare care nu pot fi amanate mult timp.

In fata crizei care loveste, oamenii se intreaba ce pot face sa se apere? “Sa cumpara aur? Sa adun hrana la conserva? Sa construiesc un adapost solid intr-o zona retrasa? Ce ar trebui sa fac?” As dori sa sugerez un alt tip de intrebare: “Care este cel mai frumos lucru pe care-l poti face?” Vedeti, cresterea crizei prezinta o oportunitate fantastica. Deflatia, distrugerea banilor este doar un rau categoric daca crearea banilor este un bun categoric. Oricum, puteti vedea din exemplele pe care vi le-am dat ca aceasta creare a banilor ne-a facut pe toti mai saraci. In mod interesant, distrugerea banilor are potentialul de a ne imbogati pe noi toti. Ne ofera oportunitatea de a ne recastiga resursele universale din ghearele banilor si a proprietatii.

Vedem de fapt aceste lucruri cum se intampla de fiecare data cand se contureaza o recesiune economica. Oamenii nu mai sunt capabili sa plateasca pentru diverse bunuri si servicii si trebuie sa se bazeze pe familie prieteni si vecini. Cand nu mai exista bani pentru a facilita tranzactiile, economiile bazate be schimb reciproc se formeaza, un altfel de tip de bani apar. Oricum in mod absurd, oamenii si institutiile tin disperati cu dintii si unghiile de starea actuala nu care cumva sa se intample asta. In mod instinctiv, prima reactie la o criza economica este ca toata lumea sa faca si sa tina cati mai multi bani accelerand procesul de a ransforma tot ce au in bani. La nivel sistemic, cererea de credite genereaza o presiune fantastica care duce la masuri ciudate. Putem vedea cum se foreaza dupa petrol in Alaska, in oceane si asa mai departe. Timpul a sosit ca procesul sa se inverseze, lucrurile sa inceapa sa migreze din zona bunurilor si serviciilor inapoi catre zona bunurilor comune, reciprocitatii, auto-suficientei si al partajarii in interiorul comunitatii. Trebuie sa fim constienti: asta se va intampla oricum, imediat dupa prabusirea banilor, oamenii isi vor pierde locurile de munca sau vor deveni prea saraci pentru a cumpara lucruri cu bani. Oamenii vor incepe sa se ajute reciproc si comunitatile reale vor incepe sa reapara.

Intr-e timp, tot ce facem pentru a proteja resursele naturale si sociale de la a fi acaparate de transformarea lor in bani vor grabi si vor atenua severitatea colapsului. Fiecare padure salvata de la taiere, fiecare constructie oprita, fiecare grup cooperativ infiintat, fiecare invatat sa se vindece sau sa-si construiasca propria casa, sa-si pregateasca hrana, sa repare, sa creeze bunuri fara a se amesteca in ciclul proprietatii si banilor va scurta durata de viata a Masinii. Gandeste-te la asta in felul urmator: daca in acest moment nu depinzi de bani pentru o parte din necesitati sau placeri, colapsul sistemului monetar nu va fi asa de dur resimtit asupra ta. Acelasi lucru se aplica si la nivel social. Orice organizatie sau retea sociala, comunitati sau institutii sociale care nu este un vehicul al transformarii vietii in bani vor sustine si vor imbogati viata de dupa bani.

In alte parti am descris sisteme monetare alternative bazate pe credit mutual care nu duc la conversia a tot ceea ce este bun, adevarat si frumos in bani. Aceasta atitudine declanseaza o atitudine umana fundamentala, aceea de o constiinta de sine diferita de ceea ce se intampla azi. Nu va mai fi adevarat conceptul de “mai mult pentru mine inseamna mai putin pentru tine”. La nivel personal, cea mai profunda revolutie pe care o putem declansa este trezirea unei constiinte de sine, in identitatea noastra. Eul separat, sugerat de Descartes sau Adam Smith se apropie de capat devenind o idee uzata. Vom intelege, intr-un sfarsit natura interconectata a lucrurilor, cu noi fiind parti active din tot ceea ce numim viata. Interesul personal este o facatura care da iluzia acestei uniuni pentru ca cauta cresterea individuala cu pretul a ceva exterior, altceva. Probabil multi din cei care citesc acest eseu sunt de acord cu principiul interconectarii, fie dintr-un punct de vedere Buddhist sau ecologic. A venit timpul sa facem asta. Este timpul sa intram in spiritul daruirii care implica sentimentul de non-separare. Devine din ce in ce mai evident faptul ca “mai putin pentru tine” (in toate dimensiunile acestui concept) inseamna “mai putin si pentru mine”. Ideologia cresterii perpetue ne-a adus intr-o faza a saraciei asa de apasatoare ca tanjim dupa o gura de aer curat. Aceasta ideologie si civilizatia construita pe ea este cea care se prabuseste acum.

Tot ce facem individual si colectiv pentru a amana sau rezista colapsul va face treaba mult mai dificila. Trebuie sa incetam sa rezistam revolutiei fiintei umane. Daca dorim sa supravietuim multiplelor crize care se desfasoara acum, nu trebuie sa cautam sa supravietuim cu orice pret. Aceasta este esenta separarii de tot; ne agatam de un trecut muribund. In schimb, sa ne orientam atentia catre reuniune si gandire in spiritul de “ce putem darui”. Cum putem contribui fiecare dintre noi la o lumea mai buna? Aceasta este responsabilitatea fiecaria dintre noi si singura certitudine existenta. Mai concret, trebuie sa ne implicam in distrugerea banilor in mod constient in loc sa facem asta inconstient prin colapsul economic. Daca ai bani pentru investitii, investeste-i in activitati care in mod explicit cauta sa construiasca comunitati, sa protejeze natura si sa apere bunurile comune. Asteapta-ta la zero castig sau pierderi in procesul de retur pe investitie, acesta este un semn bun ca nu convertesti in mod inconstient lumea si viata in si mai multi bani. Chiar daca ai sau nu ai bani pentru investitii poti recupera ce a fost vandut facand cativa pasi in afara economiei cu bani. Tot ce inveti sa faci pentru tine sau pentru alti oameni fara sa platesti cu bani pentru asta, orice folosire a materialelor aruncate la gunoi, orice faci sau construiesti in loc sa cumperi, sa oferi in loc sa vinzi, fiecare aptitudine sau talent ce-l inveti sau inveti pe altii va reduce imparatia banilor si va ajuta tranzitia. O lumea a daruirii, un ecoul al societatilor primitive bazate pe ideea de a oferi, o retea eco-logica si invataturile spirituale apuse se afla chiar deasupra noastra. Ne atinge strunele inimii si ne trezesc starea de generozitate. Vom raspunde la timp inainte de consumarea ultimelor firmituri ale frumusetii pe acest pamant?

Traducere si adaptare de George Gabor (gaborg [at] gmail [dot] com) dupa un eseu scris de Charles Eisenstein.